top of page

Căluțul de mare
  În rândul căluților de mare, femelele se luptă pentru câștigarea atenției masculului.
  Căluții de mare sunt singura specie la care naște masculul, iar femelele pot produce icre noi. Căluțul de mare nu este „vânat” de alte vietăți marine, deoarece este osos și nedigerabil. Există totuși o specie de crabi care îi mănâncă. Ochii sunt mobili, astfel încât își urmărește prada fără a se mișca. Își poate schimba culoarea și se poate camufla ca și cameleonul. Cel mai mic căluț de mare are 2cm, însă mărimea lor diferă în funcție de specie, unii ajungând chiar la 25cm. Înotătoarele dorsale îi ajută să stea nemișcați în apă,  în poziție verticală. Pentru a nu fi luat de curenții de apă, căluții de mare își încolăcesc coada de plantele subacvatice.

Peștii arlechin
Denumirea de pește arleghin o au de la dungile pe care le au pe corp, mărginite cu negru.
Dacă îndepărtăm stratul mucos de protectie de pe el, iar apoi îl eliberăm din nou în apă,  algele marine îl vor înțepa. Gazda peștelui arlechin este o specie de anemonă. Peștele arlechin îi mulțumește gazdei alungând o specie de pești chirurg, care ciugulesc brațele anemonei. Datorita frumuseții lor, oamenii au început să-i crească în acvarii. Fiind amenințați cu dispariția, s-a interzis scoaterea lor din mediile naturale și vânzarea acestora deținătorilor de acvarii.

Baracuda
Este un prădător de ape adânci, ce își atacă victima cu o precizie mortală. Are dinții foarte ascuțiți și poate smulge chiar și piciorul unui scafandru. Baracudele sunt atrase de culoarea galbenă, iar când pescarii pun momeli galbene în undițe, acestea sunt prinse cu ușurință. Este supranumită și știuca de mare, deoarece seamănă cu știuca de apă dulce, deși nu sunt înrudite. Cea mai mare baracudă avea 4,6m. Dacă li se asigură cantitatea necesară de carne, acestea se adaptează ușor în acvarii.

Rechinul tigru
În trecut rechinii erau considerați „mașini de ucis” conduse de instincte. Astăzi însă sunt numiți „vânători de succes”. Din scoarța cerebrală, centrul mirosului ocupă două treimi din acesta. Corpul acestui rechin este acoperit de mii de solzi mărunți, prevăzuți cu dinți ascuțiți. Până la inventarea smirghelului, pielea rechinului tigru a fost folosită pentru șlefuirea lemnului. În jurul ochilor are senzori electrici, care îi permit întotdeauna să știe exact unde se află prada, chiar și pe întuneric. Ficatul are un rol important în viața acestuia, deoarece este bogat în uleiuri și împiedică scufundarea rechinului. Înotătoarea codală generează forța propulsoare necesară atacurilor rapide. Înoată prin mișcări șerpuite ale corpului, înotătoarea codală formând un centru de rotație, astfel încât rechinul se poare roti fulgerător în jurul propriului ax.

Curiozități despre pești

Peștele scorpia fluturelui
Cea mai mare parte a vieții și-o petrece în crăpăturile stâncilor, iar când nu stă la pândă, înoată în apele puțin adânci. Pe spate prezintă 13 spini, iar cantitatea de otravă din aceștia poate cauza moartea unui om. Când vânează nu poate scăpa nicio pradă, deoarece își deschide înotătoarele toracale și deschide larg gura, iar prada nu are nici o șansă în fața acestui mare vânător.

Piranha
Peștele piranha este cunoscut drept cel mai de temut pește de apă curgătoare. Dinții sunt așa de ascuțiți, încât poate reteza chiar și cabluri din oțel. Dinții maxilarului superior sunt la fel ca cei al maxilarului inferior, doar că sunt puțin mai mici, astfel încât să se îmbine perfect cu cei de jos. Este un pește mofturos în alegerea prăzii, pescarii îl ocolesc, astfel încât nici una din cele 18 specii de piranha nu sunt amenințate cu dispariția.

Pisica de mare
Pot fi întâlnite în toate mările din regiunile tropicale, iar forma lor diferă de la una la alta, începând de la triunghiular la rotunjit. Cel mai mare dușman al pisicii de mare este rechinul-ciocan, ochii lui – prin așezarea pe care o au pe cap – sunt feriți de acele pisicilor de mare, care sunt destul de veninoase. Uleiul obținut din ficatul pisicii de mare vindecă pneumonia. Din țepii lor oamenii făceau vârfuri de lance, iar pielea o foloseau pentru fabricarea tobelor.

 Peștele inger
  Este una dintre speciile de pești imperiali. Este considerat bijuteria vie a recifurilor de corali. Coloritul unui pește adult diferă mult de cel al unui pește tânăr, deoarece corpul său albastru închis este acoperit de linii galbene ondulate, ceea ce îl ajută foarte mult să se ferească de conflictele între adulți. La unii pești tineri dungile galbene pot semăna cu anumite litere din alfabetul arab.

Cambula
  Cambulele adulte, după ce-și depun icrele, pleacă la distanțe foarte mari, pierzând foarte mult din greutatea corporală. Este o specie care își schimbă culoarea în funcție de loc, astfel încât, dacă este luată din apă și pusă pe o tablă de șah, aceasta capătă un desen în pătrățele. Cu ajutorul înotătoarelor, cambula este dusă de curenții fluxului.

Rechinul alb
Rechinul alb poate mușca cu o forță de mai multe tone pe centimetru pătrat. Înoată zilnic 24 de ore cu o viteză de 3,5 km/h pentru a-și oxigena corpul. O picătura de sânge în apa o poate detecta chiar și în 4,6 milioane de litri de apă. S-au făcut cercetări în urma dinților de rechin găsiți și s-a constatat că ar fi putut ajunge la o lungime 30m. În momentul în care atacă, ridică vârful nasului să poată prinde prada mai ușor. Un rechin mare poate rupe din pradă (dacă și acesta este foarte mare) chiar și 60-70 kg de carne dintr-o dată.

Rechinul lămâie
Sunetele făcute de elicea elicopterului atrag în mod regulat rechinii. Undele trimise au rol de semnal pentru toți rechinii. Se pot crește rechini lămâie și în captivitate, unde se pot chiar înmulți. Pe rechini s-au făcut niște teste, în cadrul cărora s-a studiat efectul drogurilor, activitatea cardiacă, adaptarea la întuneric și mișcarea globilor oculari. Rechinul lămâie poate ajunge la 3,4m. Cel mai mic rechin are 20cm, iar cel mai mare are 20m și 70t,  dar este o specie de rechin pașnic, acesta hrănindu-se doar cu plancton.

bottom of page